You are currently browsing cafeavecsourire’s articles.
A inceput de ceva vreme acest al doilea semestru. Bocancii nostri sunt plini de noroi, caram in spate atatea arme pentru razboiul in care din cand in cand am dat si peste planuri marete, am luptat, am sangerat, iar acum ne luam la tranta cu tot ce ne iese in cale, asa cum n-am facut-o niciodata.
Harap-Alb, intr-un interviu acordat de curand presei mondene, a declarat ca este invidios pe sapienta irefutabila de care a dat dovada atomul infinitezimal al „cetatii de frumos si inaltare”, clasa a 12-a A.
Teul ( stiti voi, acel instrument sub forma literei „T” utilizat fie in desen fie pentru racordarea tevilor fie pentru a semnaliza pozitia si sensul vantului pe aeroport ) care e insotit de prefixul care ne duce cu gandul la lipsa, a declarat profund satisfacut ca a terminat de curand magna cum laudae, daca nu chiar summa cum laudae „scoala cliseistica a cliseelor fara frontiera”, iar in cadrul pregatirilor, a suferit o depresie, iar asta a dus la publicarea primei sale carti „ sunt eul propriului meu eu”, dar asta nu l-a impiedicat sa foloseasca adjective depreciative imprumutate din autoportretul intitulat „eu, marele eu, eul propriului meu eu, chiar eu”.
Aceeasi clasa a 12-a A, reprezentata acum si aici de una bucata eleva din „fundul clasei” noteaza azi 8 martie : LA MULTI ANI tuturor femeilor ( femeile sunt fericirea intregii lumi si nefericirea fiecaruia in parte, nu-i asa? ) si lui Codrut ( nu, Codrut nu este o femeie, el doar s-a nascut acum 19 ani pe vremea asta ).
Caragiale, te scot la o cafea cu lapte sau trebuie sa ies iar cu Bacovia?
E BINE sa te trezesti dimineata cu un zambet pe chipu-ti mangaiat de timp si sa te indrepti catre cetatea de frumos si inaltare, chiar daca la ora 7:30, nu te simti la fel de comunicativ ca domnul Moromete.
E FIRESC sa te intrebi chiar si acum unde e Dobrogea, dar mai ales, unde e Oceanul Planetar, nu de alta, dar iepurasii au nevoie de repere in cautarea morcovilor pierduti ( iepurasii au ajuns sa se hraneasca acum cu timp, vorba aceea „ timpul nu mai avea rabdare” ).
E GREU sa vorbesti in limba iubirii atunci cand nu poti face o ”baie culturala” in lumea lui Moliere.
E USOR sa vorbesti in limba lui Shakespeare, mai ales atunci cand primesti indemnul magic ”haideti” si asisti la scamatorii cu rephrase-uri, modals, participle clauses and co. al caror secret ajungi sa il cunosti in cele din urma.
E DESTUL sa iti pui intrebari, astfel incat E NECESAR sa inchizi ochii atunci cand auzi „Cum iti explici?”, nu de alta, dar nu iti va explica nimeni diferenta dintre „liberty” si „freedom”.
E GREU sa intretii relatii amoroase cu istoria, chiar daca esti profesor intrucat timpul desi trece, el nu se schimba, poate te schimba. In rest, istoria ramane cam aceeasi, indiferent de ce ar spune altii care nu au auzit de liberalism sau de ceea ce numim generic ca fiind egalitate.
E DE AJUNS sa stii ca vine bacu’ si-ti ia calu’ !
P.S. : Calul nu este inexorabil, are doar o atitudine vindicativa si din cand in cand accese de nebunie paroxistica !
Draga Mos Craciun ( stiu ca nu existi ),
To begin with, clasa a 12-a A iti scrie aceasta scrisoare pentru a te ruga sa ne aduci cunostinte in materie de poeti neoterici ( cica era unul Catul care o iubea pe una Clodia, care de fapt era Lesbia si cica Lesbia era ceea ce noi numim femeie fulg ), cunostinte in materie de comunicare cu animalele ( cum sa vorbesti cu caii fara sa te enervezi sau fara sa ramai fara suflet for dummies, cea mai recenta carte lansata la editura CALirom ).
Moreover, te rugam sa ne aduci variante de intensiv engleza abordabile, profesori inruditi cu literatura universala ( stim noi de ce si cred ca stii si tu, ca doar o sa ii aduci un cadou frumos anul asta ), mai putina emotivitate la orele de franceza si daca e cu putinta, niste note bune la teza la geografie si la istorie.
On the one hand, am dori sa iti multumim pentru bradul pe care l-ai adus in clasa noastra si pentru faptul ca ne-ai adus impreuna. Poate ti se pare ca am devenit sentimentala si poate chiar siropoasa, dar sa nu iti fie cu mirare, caci astazi iubesc mai mult ca ieri si mai putin ca maine.
All things considered, clasa a 12-a stie ca a facut nenumarate rugaminti si din aceasta cauza, trebuie sa iti spun ca ti-am pregatit lapte cu prajituri. Le gasesti pe catedra sau in ultima banca de la fereastra langa termosul meu cu ceai cu fructe de padure. Ai grija sa nu incurci borcanele pentru ca altfel va trebui sa ne aduci cadouri nu doar de Craciun, ci in fiecare zi a anului.
Cu drag, cafeaua cu zambet, parte componenta a clasei a 12-a A.
P.S. : sania ta e hidramata?
Intrebare:
Cum poti sari CALUL?
Raspuns:
Nu poti sari CALUL, sare el peste tine si in plus, incearca sa iti ia si sufletul.
Cu gandul la Shakespeare, zic : Dau CALUL pentru nimic !
Ce noroc ca Peninsula Iberica nu-si schimba locul atat de des pe cat ne schimbam noi visurile, gandurile, chiar si locul in banca, adesea chiar si sufletele.
Ce noroc ca tot ceea ce simtim se defasoara la nivel paroxistic si ce noroc, ce mare noroc ca oamenii care pleaca se mai si intorc din cand in cand.
„Haideti, haideti ! Ati terminat”? daca am terminat sau nu, important este ca am inceput, important este ca istoria adaposteste si cativa consumatori de un pahar sau chiar mai multe de vorba.
Ce noroc, ce mare noroc ca intr-o zi vom „lista” tot ceea ce am facut si vom fi rasplatiti asa cum numai „clasa de inalte tumbe si invartituri” poate fi rasplatita.
Ce noroc, ce mare noroc cu voi, bah astia ( am vrut sa zic acestia, ca vorba aceea, CALitate inainte de toate ).
Un om norocos.
Doi oameni norocosi.
Trei oameni norocosi.
Patru oameni norocosi
…
Da, noi toti suntem norocosi.
Culori De Suflet's Blog 