Cu toate ca este un cliseu, cred ca merita ca toti cei care am fost p’aci, prin sala 12, prin “cimitirul tineretii” noastre, sa stie ca le urez o admitere usoara si ca deja imi lipsesc diminetile in care reuseam sa ma trezesc alaturi de ei, la un ceai, la o cafea, la o cola.