A inceput de ceva vreme acest al doilea semestru. Bocancii nostri sunt plini de noroi, caram in spate atatea arme pentru razboiul in care din cand in cand am dat si peste planuri marete, am luptat, am sangerat, iar acum ne luam la tranta cu tot ce ne iese in cale, asa cum n-am facut-o niciodata.

Harap-Alb, intr-un interviu acordat de curand presei mondene, a declarat ca este invidios pe sapienta irefutabila de care a dat dovada atomul infinitezimal al „cetatii de frumos si inaltare”, clasa a 12-a A.

Teul ( stiti voi, acel instrument sub forma literei „T” utilizat fie in desen fie pentru racordarea tevilor fie pentru a semnaliza pozitia si sensul vantului pe aeroport ) care e insotit de prefixul care ne duce cu gandul la lipsa, a declarat profund satisfacut ca a terminat de curand magna cum laudae, daca nu chiar summa cum laudae „scoala cliseistica a cliseelor fara frontiera”, iar in cadrul pregatirilor, a suferit o depresie, iar asta a dus la publicarea primei sale carti „ sunt eul propriului meu eu”, dar asta nu l-a impiedicat sa foloseasca adjective depreciative imprumutate din autoportretul intitulat „eu, marele eu, eul propriului meu eu, chiar eu”.

Aceeasi clasa a 12-a A, reprezentata acum si aici de una bucata eleva din „fundul clasei” noteaza azi 8 martie : LA MULTI ANI tuturor femeilor ( femeile sunt fericirea intregii lumi si nefericirea fiecaruia in parte, nu-i asa? ) si lui Codrut ( nu, Codrut nu este o femeie, el doar s-a nascut acum 19 ani pe vremea asta ).

Caragiale, te scot la o cafea cu lapte sau trebuie sa ies iar cu Bacovia?